azi l-am facut pe Xyz molocait. ce inseamna molocait?

molocait = adjectiv, adicatelea un specimen vag ciufulit, scarpinandu-se in cap a nestiinta, care raspunde greu la intrebari si se misca greu, nu prost dar lenes, nu incet dar amortit.

OK

Acum, cand va zic:” pana la fundul lu Betty Boop sa bem! ” sa va ajutati de imaginea asta:

gal gal

Ce e frumos aici [uk] e ca poti sa deschizi o punga cu pufuleti cu branza fara sa iti intre in adancul narilor miros de:

1.capcana de soricei cu cacatei de soricioi.

2.ceva componenta nespalata a corpului uman.

3.un fel de cada in care iti imaginezi ca fac ei pufuletii: nespalata, plina de praf dubios, si SI evident…plina cu soricei.

Punga pe care o deschid eu des si care ma face portocalie pe la bot si manute e:

Rweally.

Il banuiesc pe einstein ca era frustrat. pentru ca era urat si orice om oricat de inteligent este mai intai om, care vrea sa se incadreze in comunitate. care comunitate are matrici si ideea de estetica, in care vrem cu totii sa ne incadram. si el voia sa se incadreze.

si de asta, pentru ca era urat, era frustrat. un om frustrat nu este un om obiectiv. un om frustrat este periculos. pentru ca tinde sa fie mai sigur pe el decat de obicei, ca sa suplineasca o lipsa. si vedeti? cateva decenii mai tarziu, am aflat ca einstein era frustrat si 2. viteza luminii nu e cea mai smechera.

Il banuiesc pe amantul  meu ca in timp ce mancam pufuleti din aceeasi punga, pandeste pufuletii cei mai gustosi si ii vaneaza si mananca. cum adica cum iti dai seama care pufuleti is mai gustosi? aia vag mai inchisi la culoare, care au are bucatele mici de pufuleti pe ei. avand mai mult ulei si mai multa sare, au campul gravitational mai mare si atrag bucatelele. si degete hulpave.

Ii banuiesc sa gandaceii decedati de la mine din camera ca is prosti. o data la cateva zile gasesc cate unul. vin sa moara la mine in camera? e un loc trist de murit. sau se ratacesc? in ambele cazuri, nu sunt bine orientati in spatiu. ceea ce e prostesc la un gandac, si normal la o femeie.

Banuiesc ca Bruce Willis si-a pierdut buza superioara la un concurs de stranutat sau sapat gauri in pamant cu buza superioara si a furat una de la o maimuta. Banuiesc ca maimuta nu e foarte bucuroasa.

Omul are o asemenea predilecţie pentru sisteme şi deducţii abstracte încât e capabil să distorsioneze intenţionat adevărul, să nege evidenţa propriilor simţuri doar ca să-şi justifice logica

Suferinţa şi durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conştiinţă largă şi o inimă profundă. După mine, oamenii cu adevărat mari încearcă o mare tristeţe pe pământ…

Dacă vrei să arunci o privire în interiorul sufletului uman şi să ajungi să cunoşti un om, nu te obosi să analizezi felul în care tace, în care vorbeşte, în care plânge, să vezi cât de mult îl mişcă ideile nobile. Vei avea rezultate mult mai bune dacă îl priveşti râzând. Un om care râde din suflet e un om bun.

In Africa 90% din zonele rurale nu au retea electrica.

Panourile solare costa mult.

Ce folosesc ei? Lampa cu kerosen. Periculoasa.

Ce altceva mai folosesc? Microsistemele solare portabile care costa circa 20 de dolari. FOARTE MULT pentru ei. Foarte.

Dorica, o femeie fermiera din Tanzania le foloseste pentru a speria hienele noaptea, pentru a-si proteja ferma si familia.

Probabil ca un fat bastard intins cu burta la soare pe yachtul lui personal umplut cu sampanie si femei ridicole nu stie asta.

Hm,what a wonderful world.

Heaven holds a sense of wonder
And I wanted to believe
That I’d get caught up
When the rage in me subsides

Possesing all the beauty
Hungry still for more
Delerium - Silence

“Gandeste-te putin:un pian. Clapele incep. Clapele sfarsesc. Stii ca sunt 88. Nu sunt nesfarsite, ele. Tu, tu esti nesfarsit. Tu esti nesfarsit. Asta imi place mie. Asta merita sa fie trait.”

Novecento, Alessandro Baricco

Nu esti fericit cu adevarat, daca atunci cand te intorci acasa, si mergi pe strada singur, te simti cel mai singur om din lume.

Daca pasesti in zapada si-ti numeri pasii, daca-ti observi ghetele cu aceeasi plictiseala si absenta, metodic, daca haina ta pare intr-un fel ciudat straina de tine si de corpul tau, daca mainile tale reci nici nu mai conteaza, si ele stiu ca nu au contat si nu o sa conteze iarna asta….daca..

…Daca, atunci cand intri in casa si-i privesti pe ai tai, singuratatea asta a ta devine o povara greu de suportat, ca un fel de pietroi imens care-ti apasa pe piept.Si oftezi.

…Daca nu te gandesti la o ea, la un el, la ei, daca nu ai niciun zambet pe buze si daca nu te pierzi uneori  in amintiri frumoase,

daca nu ti-e dor si daca nu-ti imaginezi,

daca nu-ti doresti si nu visezi, …..nu esti fericit,

esti limitat. Si, indiferent de ceea ce crezi tu ca te limiteaza, intotdeauna…dar intotdeauna singura limitare a ta esti…tu.

Asta e toata nefericirea…neputinta ta de-a fi nesfarsit de generos cu tine insuti. Sa iti permiti sa simti, sa doresti, sa zambesti, sa iti fie dor, sa visezi, sa …traiesti.

din gandurile de iarna trecuta. si iernile ce vor veni, poate.

Quiet dreams

Quiet nights of quiet stars, quiet chords from my guitar
Floating in the silence that surrounds us
Quiet thoughts and quiet dreams, quiet walks by quiet streams, and a window
looking on the mountains and the sea.
How lovely! this is where i want to be.
Here, with you so close to me, untill the final flicker of lifes ember.
I who was lost and lonely, believing life was only
A bitter tragic joke, have found with you
The meaning of existence oh, my love.

De ce ne place asa de mult facebook-ul?

OK, daca suntem foarte echilibrati sufleteste, pentru ca un anumit tanar a facut o gramazoaie de bani de pe urma chestiei asteia.

Ne bucuram pentru el: bravo, tata! stii cum sa exploatezi masele in favoarea ta! masele ce pot altceva sa faca decat sa te felicite, cu un traznet de imaginatie apoi cu ce ar face daca i-ar incapea pe manuta-i infometata circa 6 miliarde de dolari, cam cat are taticul FB.

Ne mai place pentru ca il gasim pe fostul coleg de clasa a 3-a care atunci era mititel si frumusel si acuma e cat un capcaun si asculta manele. Dupa 2 vorbe uitam iarasi de el, si revenim la vechea viata cu vechii prieteni. Pai da, pentru ca ce folos sa dai de ixuleasca, ca daca era sa fiti prietene bune nu va barfeati/palmuiti/urati in secret de la inceput. Oamenii iau directii diferite in viata. E normal.  Nu e un lucru rau sau bun, si ce rost sa ne plangem?

Pentru ca tragem cu ochiu la pozele altora. Asta da. Adica e o mica placere sa  pandesti pe altii: sa ii vezi cum se casatoresc, cum se saruta, cum sunt mai grasi sau mai slabi decat tine, cati ani au, unde umbla, ce se petrece. OK, dar daca esti super multumit de viata ta si ai suficienta incredere in tine, nu ai nevoie sa pandesti, nu te compari, nu ai timp pentru astea.

Daca vrei sa angajezi pe cineva ii dai un search pe facebook si vezi daca e echilibrat: daca are profil si suficiente poze cat sa demonstreze ca e absolut normal. Da, de parca daca a furat perdele sau a lenevit la fostul loc de munca, ii scrie asta in fruntea peretului. In fine, daca e la nivel 4567 la Farmville, atunci e clar ca o cam freaca pe plantatii virtuale.

Poti sa arati cat de reusit la chip esti. Ma rog, valabil mai ales pentru fete: circa 3 sute de poze cu fata in diferite lumini, vag modificate (ca cosurile nu dau bine la salivatori) si restul pana la 500 in diferite situatii de viata in care se hlizesc, danseaza, toate in haine combinate fain, zambind politicos (nu cu gura pana la urechi, ca nu e posh). Femei puternice si independente

Ma gandesc cat de fericit poate fi un om care in orice moment fain al vietii zice: stati asa, mai, nu acuma,..aa..a..ainca unpic, ei acum radeti cu totii ca fac poza pt facebook. Sau care se pune in diverse pozitii in fata aparatului foto si zambeste cu 2 dinti ca tampa in fata unui blitz puternic, singura in camera.

Asa ca inainte sa te compari cu altii pe care ii vezi cu astfel de profile, si sa ii consideri frumosi sau fericiti, gandeste-te ca omu ala e penibil mai intai de toate, si nu numai pentru ca sta cu dintii in aparat asa mult timp, ci pentru ca preocuparea lui nu e sa aprecieze momentul, ci sa inregistreze asta ca sa vada si altii.

Inainte de toate criticle insa, si toate aprecierile, trebuie musai sa ne recunoastem ca astfel de companii exploateaza punctele slabe ale omului de rand din societatea de astazi. Petrecem mult timp la munca, (nu strict sa muncim, ci poate sa ne uitam la fotografiile altora sau sa ne culegem rosiile virtuale) iar la sfarsitul zilei suntem singuri….Si oftam ca niste vitelusi ca nu petrecem suficient timp cu cei dragi, ca viata noastra e sordida, ca simtim ca nu evoluam, ca nu mancam calumea, ca suntem bolnavi, ca nu avem timp Liber.

Ok, o fi asta un stagiu in existenta rasei umane, cum au mai fost si altele, dar tare mi se pare mie ca acum cateva zeci de ani sau poate mai mult…eram fericiti mai des, nu numai pe “retele de socializare”.  Si nu numai in mintea unor straini care la sfarsitul zilei, dupa ce inchid laptopul, ne-au uitat complet, cum i-am uitat si noi pe ei, si nu se creeaza nicio legatura, Sfinte Facebook, ca a ta este imparatia, si puterea si slava.